Predica la Duminica a 18 a dupa Rusalii, Pescuirea minunata, Luca 5, 1-11.
Iubiti credinciosi!
Minunea este un dar al lui Dumnezeu prin care, fie vindeca firea omului de urmarile pacatului intrat in ea, fie isi arata puterea si iubirea Sa fata de oameni. Prin amandoua sensurile Dumnezeu vrea sa intelegem ca fara ajutorul Lui omul nu poate face nimic bun. De aceea, sa ne rugam lui Dumnezeu la inceputul fiecarei lucrari pentru a ne lumina mintea, pentru a ne curati simtirea si pentru a ne ajuta vointa sa facem bine lucrarea noastra.
In Pescuirea minunata, care se va citi Duminica la Sf. Evanghelie, Mantuitorul Hristos acest lucru vrea sa-L arate, ca fara El, omul nu poate face nimic bun. Toata noaptea, zice Sf. Petru, ucenicii au incercat sa prinda peste, dar nu au reusit. Dar cand Hristos s-a urcat in corabie si le-a spus sa arunce mrejele si atunci au prins peste mult, incat s-a umplut doua corabii, toti Apostolii au recunoscut minunea si ajutorul lui Dumnezeu.
Hristos a dat porunca pestilor ca sa intre in navodul lor si asa s-a facut minunea, incat s-au umplut 2 corabii de pesti.
Petru, cuprins de teama, vazand multimea de peste, se simte pacatos si nevrednic de un asemenea ajutor si cere lui Iisus sa plece din corabie.
Ori Hristos, acest lucru vrea sa il aduca Apostolior, anume ajutorul Sau. Acest ajutor al lui Dumnezeu intrece orice pricepere si munca a omului, care este zadarnica, fara ajutorul Lui. Simtirea prezentei divine, se face pentru om frica, cutremur, cand omul isi vede limitele lui si maretia lui Dumnezeu. De aceea, Petru il roaga pe Iisus sa plece de la el, fiindca este un om pacatos. Hristos, nu pleaca, ci ii cheama pe Apostoli din nou sa-I urmeze: ” Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni”. Acum, la aceasta minune, Apostolii au inteles ca nimic nu pot face fata ajutorul lui Dumnezeu: “Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa Dansul”, Luca 5-11.
Mai tarziu, Sf. Petru, va scrie in epistola sa: ” Lasati-i Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi”, I Petru 5-7.
Minunea are si un sens mai adanc, duhovnicesc: corabia inchipuie trupul; mrejele rupte, inchipuie sufletul omului invechit in pacate, adancul marii inchipuie adancul sufletului omenesc. Cand Dumnezeu se aseaza in trupul omului, acela se indeparteaza de poftele acestei lumi si ale trupului si descopera darurile Duhului Sfant ascunse de Dumnezeu in sufletul lui. Aceste daruri precum intelepciunea, credinta, iubirea, blandetea, cumpatarea, stiinta si diferite talente sunt atat de multe si mari incat coplesesc sufletul omului pacatos sau ingrijorat doar de lucrurile materiale. Cand omul vede toata bogatia darurilor primite lasa toata grija fata de trup si ii urmeaza lui Dumnezeu. Petru si ceilalti apostoli devin pescari de oameni cautand sa aduca la credinta in Hristos cat mai multi oameni.
Minunea aceasta are urmatorul indemn:
1. Sa-i cerem ajutorul lui Dumnezeu la inceputul fiecarei lucrari;
2. Sa ascultam de sfatul lui Dumnezeu care se descopera omului prin gandurile bune, prin sfatul unui prieten, al parintilor, al invatatorului, al preotului si al nasilor;
3. Sa ne rugam lui Dumnezeu si sa-I descoperim Lui toate grijile noastre si El ne va ajuta sa le rezolvam.
4. Fara ajutorul lui Dumnezeu, munca omului este truda fara rost, precum pescuitul toata noaptea pentru apostoli.
5. Traim intr-o lume in care omul isi cauta implinirea nevoilor trupesti, dar Dumnezeu ne indeamna sa cautam in adancul sufletelor noastre darurile sadite de El si sa le cultivam cu munca si cu rugaciune si sa le inmultim cu fapte bune pentru a lua rasplata de la Dumnezeu.
Amin!
Preot Prof. Dr. Popescu Iulian
