Predica la Duminica dupa Botezul Domnului, Matei 4, 12-17.
“Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor”, Matei 4-17.
Iubiti credinciosi!
Dupa ce Iisus s-a botezat si l-a biruit pe diavol, care il ispitise in pustiul Carantaniei, Iisus iese la propovaduirea invataturii Sale dumnezeiesti, Evanghelia mantuirii oamenilor.
Era o invatatura absolut noua, ceva ce nu s-a mai auzit la nici un invatator, o invatatura datatoare de viata, care il patrundea la inima pe om si il indemna la parasirea pacatului si la fapte bune.
Astfel, harul lui Dumnezeu se revarsa peste oameni prin ascultarea cuvintelor Lui.
Iisus incepe sa predice poporului evreu, in Galileia, unde erau adunati multe popoare, care traiau in latura si in umbra mortii, in pacat.
Se arata aici o legatura intre lumina Botezului si lumina Evangheliei lui Hristos. Hristos prin invatatura Lui ii lumineaza pe oamenii aflati in pacate, in intuneric si in umbra mortii, dupa cum Taina Botezului iarta pacatul stramosesc si aduce copilului harul Sf. Duh care il renaste la o viata noua.
Lumina despre care vorbeste Evanghelia, ca a primit-o poporul evreu este insasi Hristos,” Cuvantul era Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume”, Ioan 1-4, 9.
Vederea lui Dumnezeu si cunoasterea invataturii Lui aduce asupra omului Viata, Adevar si omul merge pe Calea cea dreapta, dupa cum zice Iisus:” Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”, Ioan 14-6. Hristos este Lumina lumii, Ioan 8-12 de aceea omul cunoaste in Iisus tainele existentei universului, a lucrurilor din el si taina crearii oamenilor, caci “toate s-au facut prin El si pentru El”, Col. 1-16.
Poporul care traia in latura si in umbra mortii, in Galileia, era poporul indepartat de Dumnezeu prin pacat. Pacatul aduce asupra oamenilor necunostinta, minciuna, nedreptate si o lipsire de viata cea adevarata, care este Dumnezeu. Cat timp nu-l cunosteau pe Iisus acei oameni din Galileia traiau in intuneric si in umbra mortii.
Hristos ii cheama pe oameni la pocainta:” Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor”, Matei 4-17.
Pocainta inseamna o cunoastere tarzie, dupa Clement Alexandrinul, o cunoastere dupa ce mai inainte ai trait in minciuna, neadevar, nedreptate, lipsit de Dumnezeu.
Pocainta este o indreptare a vietii pacatoase catre cunoasterea lui Dumnezeu si implinirea poruncilor lui. Pocainta este lepadarea de pacat si urmarea lui Hristos.
Hristos este imparatia cerurilor care a coborat la noi oamenii pe pamant si a adus omului harul Duhului Sfant care aduce omului viata, iubirea si fericirea din interiorul Sfintei Treimi. Primirea lui Hristos fie prin cuvant, prin Sfanta Evanghelie, fie prin Sfintele Taine, prin Sfanta Impartasanie, aduce in om harul Duhului Sfant, care ne face partasi la fiinta cea dumnezeiasca, II Petru 1-4. Astfel pocainta aduce in om darurile lui Dumnezeu prin care omul se aseamana cu Dumnezeu si devine dumnezeu prin har, cum spun Sfintii Parinti.
Iubiti credinciosi!
Sa intelegem ca Hristos este Lumina lumii, Care aduce oamenilor Adevarul, Viata cea vesnica si Calea dreapta spre Dumnezeu.
Sa renuntam la pacate care ne fac sa traim viata in intuneric, in minciuna, in nedreptate, in moarte.
Sa ne pocaim pentru ca Hristos sa aduca in noi harul Sfantului Duh care ne face asemenea lui Dumnezeu prin har si sa traim cu Sfanta Treime in imparatia cerurilor. Amin!
Preot Prof. Dr. Popescu Iulian, preot paroh in Balotesti, tel 0726 419 221.