Predica la Duminica a 4 a dupa Rusalii, Vindecarea slugii sutasului roman, Matei 8, 5-13.
Iubiti credinciosi!
Minunea vindecarii slugii sutasului roman o fost facuta de Iisus la rugaciunea arzatoare si ceruta cu adanca smerenie de catre ofiterul roman pagan, care se inchina la zeii si la idolii romani zicand: ” Doamne nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu; dar spune un cuvant si se va vindeca sluga mea”!
Sutasul da dovada unei smerenii/modestii uimitoare: se considera nevrednic ca Dumnezeu sa vina in casa lui. Orice iudeu si om ar fi mandru ca Dumnezeu vine la el. Orice gazda manifesta 2 insusiri: prima, in care isi arata dragostea , mila si respectul pentru oaspete si a doua mandria de a fi cinstit si ales de ceilalti, spre a fi vizitat. Aici sutasul roman arata doar smerenia, modestia si nevrednicia lui fata de Hristos.
“Zi numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea”, ii spune sutasul.
A doua virtute a sutasului este credinta lui, care l-a facut pe Dumnezeu sa-l laude dandu-l ca exemplu ucenicilor sai: “Nicaieri in Ierusalim nu am gasit atata credinta”!
Cum intelege sutasul credinta? O spune chiar el: ” Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te si se duce si celuilalt: vino si vine si slugii mele: fa aceasta si face!”
Sutasul crede ca Iisus printr-un cuvant ii poate vindeca sluga. Nu e nevoie sa vina in casa lui sa se atinga de bolnav. Cuvantul lui Iisus este doctorie sigura, vindecare imediata, putere datatoare de sanatate si de viata!
Parintele Patriah vorbeste despre un cuvant mobilizator al sutasului care indeamna la fapte pe slugile lui si cere lui Iisus un alt cuvant, vindecator si datator de viata. Boala este o sluga la Dumnezeu, Care ii porunceste: vino si vine in om sau: du-te si se duce din om.
Aceasta credinta tare, explicata clar si cu tarie l-a facut pe Iisus sa zica : Du-te, Fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a vindecat sluga lui in acel ceas, Matei 8, 5-13.
Asadar un om pagan ii cere lui Iisus sa -i vindece sluga si Iisus printr-un cuvant ii videca sluga si il lauda pe sutas.
Iar noi crestinii care suntem fiii lui Dumnezeu ii cerem si nu primim raspuns. Dumnezeu in pronia Sa stie care sunt nevoile fiecaruia dintre noi: “stie Tatal vostru cel ceresc de ce aveti nevoie” Matei 6-32.
Dumnezeu este si atotputernic si poate face ce il rugam, “Mare este Dumnezeu si mare este puterea Lui” Ps.146-5 si este Bun fiindca vrea ca sa ajute:” Indurat si milostiv este Domnul, indelung rabdator si mult milostiv, Ps. 102-8.
Dumnezeu vrea ca noi sa-i cerem ajutor potrivit puterii, intelepciunii si bunatatii Lui si care ne sunt de folos noua” spune Sf. Ioan Gura de Aur. Lucrurile demne de Dumnezeu sunt cele spirituale, pe care omul nu le poate obtine prin munca lui sau prin ajutorul oamenilor.
Sf. Pavel ne spune ca: ” Nu stim sa ne rugam cum trebuie”, Rom. 8-26 fiindca nu cerem cele potrivite pentru Dumnezeu. Crestinii la inceput cereau de la Dumnezeu un duh de rugaciune, prin care crestinul era luminat de nevoia si folosul obstesc al Bisericii. Duhul Sfant se roaga impreuna cu noi, ca sa cerem cele necesare noua si bineplacute lui Dumnezeu, Rom. 8-26.
Diaconul in rugaciune reprezinta nevoile intregii biserici si asupra caruia s-a coborat duhul de rugaciune, ne spune Sf. Ioan Gura de Aur.
Primul lucru pe care trebuie sa-l cerem in rugaciune este binele nostru comun. Avem un exemplu in Biblie in care evreii ii cereau lui Samuel ca Dumnezeu sa le dea un rege. Samuel le spune evreilor ca : ” Nu stiti ce cereti. Imparatul nu doar va judeca si va conduce, ci va face sa suspinati”! I Imparati 8, 11-17. Si asa a fost cu Saul.
Midas, un imparat zgarcit din Antichitate i-a cerut lui Dumnezeu ca toate lucrurile atinse de el sa se prefaca in aur. Dumnezeu, dupa multe rugaciuni, i-a indeplinit cererea dar cand a atins, hainele, mancarea si apa si s-au prefacut in aur Midas a murit gol, flamand si insetat.
Crestinul nu stie ce cere de la Dumnezeu, in loc de paine cere piatra in loc de peste sarpe, Matei 7, 9-11. Daca evreii cereau slava prin imparat si Midas cerea bogatie si aur, total nefolositoare pentru ei si nepotrivite pentru Dumnezeu, noi crestinii sa cerem binele tuturor oamenilor: pace in lume, zile fara de pacat, imbelsugarea roadelor pamantului, intarirea bisericii, mila si iertarea pacatelor, sfarsit bun al vietii, fara durere, raspuns bun la judecata lui Dumnezeu.
Daca ai nevoie de lucruri materiale si serviciu atunci sa “aratam lui Dumnezeu calea sau nevoia noastra sa nadajduim in El si El te va lumina”, Ps. 36-5. Sa nu amestecam vointa lui Dumnezeu cu vointa oamenilor, sa nu alergam la usile demnitarilor, la prieteni cu daruri si promisiuni, ci sa avem nadejde in Dumnezeu si El va face ceea ce este bine pentru noi. El va indeplini dorintele noastre, El stie si face voia Lui Matei 26, 39-42.
“Sa fie o proportie intre lucrul cerut si maretia celui care da; nu poti cere lucruri mari de la un om mic si lucruri mici de la Dumnezeu”, zice Sf. Grigorie Teologul. Imparatul Alexandru cel Mare era foarte darnic cu soldatii lui si a daruit 50 de talanti lui Perillos in loc de 10 si un oras intreg unui soldat care i-a cerut cativa bani. Ce le raspunde Alexandru: ” Nu e deajuns pentru mine care dau si nu-i mult pentru mine. Sa cerem de la Dumnezeu lucruri potrivite Lui spirituale, nu bogatie, nu cinste si viata fiindca aceste daruri le au si cei ce nu cred si nu se roaga Lui.
Sa cerem imparatia lui Dumnezeu, prezenta Duhului Sfant in noi care ne va invata ce sa cerem.
Sa credem ca ceea ce ne rugam vom si primi. Sa avem rabdare si sa staruim in rugaciune chiar daca nu primim cand ni se pare ca avem nevoie. Stie Dumnezeu mai bine cand sa te ajute. Sa ne rugam unii pentru altii, nu doar pentru noi. Sfintii faceau multe minuni pentru ceilalti dar pentru ei niciuna.
Sa ne pocaim pentru pacatele noastre ca sa primim imparatia lui Dumnezeu. Amin!
Preot Popescu Iulian
